În contextul globalizării și al acordurilor comerciale internaționale, diferențele dintre standardele de mediu și siguranță alimentară devin o problemă tot mai vizibilă. Un exemplu relevant este relația comercială dintre Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur. Deși acest parteneriat este prezentat adesea ca o oportunitate economică, pentru România el ridică riscuri serioase, atât din punct de vedere al mediului, cât și al siguranței alimentare și al competitivității economice.
Standarde diferite: UE vs. Mercosur
Uniunea Europeană impune unele dintre cele mai stricte reguli din lume în ceea ce privește:
- utilizarea pesticidelor și a fertilizanților,
- limitele de nitrați în sol și apă,
- folosirea antibioticelor și hormonilor în zootehnie,
- protecția mediului și a biodiversității.
România, ca stat membru UE, este obligată să respecte aceste norme, ceea ce presupune costuri mari pentru fermieri și investiții constante în tehnologii mai curate.
În schimb, în multe țări din Mercosur (Brazilia, Argentina, Paraguay):
- sunt permise pesticide interzise în UE,
- se folosesc cantități mai mari de azotați și substanțe chimice,
- controalele sunt mai slabe sau aplicate inegal,
- agricultura intensivă este adesea asociată cu defrișări masive și degradarea solului.
Această asimetrie a regulilor creează o competiție inechitabilă.
Impactul direct asupra agriculturii românești
România este o țară cu un potențial agricol ridicat, dar cu o structură fragilă, dominată de ferme mici și medii. Importurile de produse agricole mai ieftine din Mercosur, obținute cu costuri reduse datorită standardelor mai permisive, pot duce la:
- scăderea prețurilor produselor locale,
- pierderea competitivității fermierilor români,
- falimente și abandonarea terenurilor agricole.
Astfel, agricultura românească, care încearcă să se alinieze politicilor europene de mediu (Green Deal, Farm to Fork), este pusă într-o poziție dezavantajoasă chiar pe propria piață.
Riscuri pentru mediu și sănătatea populației
Deși poluarea are loc în afara României, efectele sunt indirect resimțite:
- consumul de produse cu reziduuri chimice mai ridicate,
- creșterea amprentei de carbon prin transport pe distanțe mari,
- subminarea agriculturii sustenabile locale.
În plus, consumatorii români nu sunt întotdeauna informați clar despre metodele de producție sau substanțele utilizate, ceea ce ridică semne de întrebare privind siguranța alimentară pe termen lung.
O contradicție cu politicile verzi europene
UE cere fermierilor români să reducă utilizarea pesticidelor și a nitraților, dar în același timp permite importuri din regiuni unde aceste reguli nu se aplică. Această situație creează o contradicție majoră:
- protecția mediului este cerută intern,
- dar ignorată extern, prin comerț.
Pentru România, acest paradox poate însemna pierderea controlului asupra propriei securități alimentare și slăbirea economiei rurale.
Diferențele dintre standardele de mediu și siguranță reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale relației UE–Mercosur. Pentru România, aceste diferențe nu sunt o problemă abstractă, ci una concretă, cu efecte asupra fermierilor, mediului și sănătății populației. Fără măsuri clare de protecție și controale stricte, avantajele economice promise riscă să fie umbrite de costuri sociale și ecologice pe termen lung.
Mercosur contribuie la distrugerea Amazonului
Pentru a produce cantități mari, țările Mercosur:
- extind suprafețele agricole
- defrișează pădurea amazoniană
- transformă pădurea în pășuni și monoculturi
Fără această cerere externă (inclusiv din UE), ritmul defrișărilor ar fi mult mai mic.
Amazonul:
- absoarbe cantități uriașe de CO₂
- reglează clima globală
- influențează regimul de precipitații inclusiv în Europa
Distrugerea lui duce la:
- schimbări climatice mai severe
- secete mai frecvente
- instabilitate agricolă (inclusiv în România)
Practic, beneficiul economic pe termen scurt vine cu un cost climatic global.
UE:
- cere fermierilor europeni practici ecologice
- promovează Green Deal
- dar importă produse obținute prin defrișări
Asta înseamnă exportarea distrugerii mediului în afara UE.
About the Author
