Reciclarea și reducerea deșeurilor de ambalaje sunt două dintre cele mai importante provocări ecologice ale României. Uniunea Europeană impune măsuri stricte pentru reducerea utilizării plasticului și promovarea economiei circulare, iar România a implementat Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) pentru a crește rata de reciclare.
Cu toate acestea, în ciuda progreselor, România se confruntă cu probleme serioase în implementarea eficientă a acestor măsuri, iar Comisia Europeană a inițiat o procedură de infringement din cauza unor deficiențe în legislația privind plasticul de unică folosință. În plus, producătorii locali critică noile reglementări impuse de UE, considerându-le greu de aplicat și costisitoare.
Rata de colectare separată și reciclare este încă scăzută, iar multe ambalaje ajung în gropile de gunoi în loc să fie valorificate.
🔹 Probleme majore ale reciclării în România
- Infrastructură deficitară pentru colectare selectivă – Multe localități nu dispun de sisteme eficiente de separare a deșeurilor.
- Lipsa de educație și conștientizare – Mulți cetățeni nu știu cum să recicleze corect sau nu sunt motivați să o facă.
- Costuri ridicate pentru reciclatori și producători – Implementarea unor sisteme eficiente necesită investiții mari.
- Probleme în gestionarea Sistemului de Garanție-Returnare (SGR) – Multe magazine nu sunt încă integrate în sistem.
Sistemul de Garanție-Returnare (SGR): Cum funcționează și ce probleme are
Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) a fost introdus în România pentru a crește rata de reciclare a ambalajelor de băuturi (PET-uri, doze de aluminiu și sticle).
🔹 Cum funcționează SGR?
- Consumatorii plătesc o garanție de 50 de bani pentru fiecare ambalaj cu sigla SGR.
- După utilizare, ambalajele pot fi returnate la aparate RVM (Reverse Vending Machine) sau manual la comercianți, în schimbul unui bon de recuperare a garanției.
- RetuRO, administratorul sistemului, colectează ambalajele și le trimite spre reciclare.
🔹 Date despre implementarea SGR
- În România sunt aproximativ 5.200 de RVM-uri.
- În decembrie 2024, s-au returnat 177,1 milioane PET-uri, 84,5 milioane de doze și 63,7 milioane de sticle.
- Bucureștiul are cel mai mare număr de RVM-uri (893 de aparate), iar județe precum Tulcea și Covasna au foarte puține.
- O treime dintre comercianți nu au semnat contracte cu RetuRO, deci nu pot primi ambalaje și nici returna garanția.
🔹 Probleme ale SGR
- Investiții mari pentru retaileri – Un RVM costă până la 30.000 de euro, ceea ce face ca unii comercianți să colecteze manual.
- Proces netransparent – Unii producători și retaileri susțin că sistemul este susceptibil de fraudă și că tarifele percepute de RetuRO sunt prea mari.
- Insuficiente puncte de colectare în mediul rural – Mulți cetățeni nu au acces facil la punctele de returnare.
- Probleme cu plata garanțiilor – Unii consumatori au raportat dificultăți în recuperarea banilor.
Sistemul de Garanție-Returnare (SGR) din România, administrat de RetuRO, a fost conceput pentru a îmbunătăți colectarea și reciclarea ambalajelor. Cu toate acestea, au fost semnalate mai multe nereguli și deficiențe în funcționarea sa.
Un audit realizat de KPMG a evidențiat probleme semnificative în gestionarea sistemului, inclusiv managementul defectuos al resurselor, lipsa de transparență în facturare și deficiențe în coordonarea logistică. De asemenea, s-a constatat că sistemul IT nu este complet funcțional, ceea ce a dus la întârzieri și la o calitate scăzută a serviciilor oferite.
În plus, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a descoperit că aproape 80% dintre operatorii economici controlați nu respectă legislația SGR. Printre abaterile constatate se numără:
Indicații necorespunzătoare ale prețurilor și garanțiilor;
Lipsa informațiilor privind modalitatea de returnare a valorii pe automate;
Defecțiuni ale automatelor de returnare;
Refuzul preluării ambalajelor returnate de consumatori;
Refuzul de preschimbare a voucherelor SGR în numerar;
Neidentificarea ambalajelor de către aparatele RVM ca produse cu garanție.
Criticile Industriei față de Noile Reglementări
Companii precum Romaqua Group, cel mai mare producător de băuturi din România, critică noile norme europene privind ambalajele.
🔹 Principalele critici:
- Dopurile atașate sticlelor – O măsură considerată ineficientă și costisitoare, care crește greutatea ambalajelor și afectează eficiența producției.
- Obligația de a folosi PET reciclat (rPET) – Producătorii spun că tehnologiile de reciclare aprobate de UE sunt mai restrictive decât cele din SUA, ceea ce îngreunează utilizarea materialelor reciclate.
- SGR prost implementat – Se susține că sistemul este ineficient și opac, cu costuri mari pentru industrie.
- Sistemele digitale impuse de ANAF (e-Factura, e-TVA, e-Transport) – Criticate pentru birocrație excesivă și presiune suplimentară asupra firmelor.
Noile Reglementări UE privind Ambalajele
În 2023, Parlamentul European a adoptat reguli stricte pentru reducerea, reutilizarea și reciclarea ambalajelor.
🔹 Ținte pentru reducerea ambalajelor:
- 5% până în 2030
- 10% până în 2035
- 15% până în 2040
🔹 Interzicerea ambalajelor din plastic de unică folosință din 2030:
✅ Ambalaje pentru fructe și legume proaspete
✅ Ambalaje pentru alimente și băuturi în restaurante
✅ Pachetele mici de condimente și sosuri
✅ Ambalaje de igienă din hoteluri (ex. sticluțe de șampon)
✅ Pungile de plastic subțiri
🔹 Alte reguli:
- Ambalajele nu trebuie să aibă mai mult de 50% spațiu gol.
- Interzicerea substanțelor chimice periculoase (PFAS) în ambalajele pentru alimente.
🔹 Impactul asupra României:
- Producătorii trebuie să schimbe ambalajele și să reducă plasticul.
- Se vor aplica noi reguli pentru reciclare și economie circulară.
- România trebuie să implementeze măsuri stricte pentru a evita sancțiuni din partea UE.
Procedura de infringement împotriva României
Comisia Europeană a sancționat România pentru implementarea incorectă a legislației UE privind plasticul de unică folosință.
🔹 Principalele nereguli:
- Prea multe excepții pentru plastic (ex. bețișoare pentru băuturi și plastic în domeniul medical).
- Producătorii nu plătesc toate costurile impuse de UE.
- Lipsa măsurilor pentru promovarea alternativelor ecologice.
