Incendiul de la depozitul Antefrig București și implicațiile chimice asupra mediului : Analiză tehnică

Un incendiu violent izbucnit la depozitul Antefrig de pe Aleea Hobița nr. 6, sectorul 2, a generat o criză de poluare de proporții majore în București. Flăcările au cuprins hala de refrigerare (realizată din panouri sandwich cu poliuretan și tablă metalică) și anexe adiacente, eliberând în atmosferă un amestec complex de poluanți gazoși și particule solide.

Propagarea fumului și dispersia poluanților

Vântul dinspre nord-est a transportat norul de fum către vest, ceea ce a extins impactul de la sectoarele 2, 3, 4 și 5 la nivelul întregii Capitale. Condițiile de calm atmosferic au favorizat stagnarea maselor de aer poluat în zone dens populate precum Mega Mall – Fântânica – Cimitirul Armenesc.

Date de poluare și depășiri critice

Monitorizarea efectuată de Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP) a relevat valori extreme:

• Stația B16 (Bd. Basarabia): >350 µg/m³ PM10, adică de 7 ori peste limita maximă admisă (50 µg/m³ conform normelor UE).
• Stațiile B3 (Mihai Bravu) și B13 (Veranda Mall): depășiri semnificative la PM10 și PM2.5.

Pentru referință, OMS recomandă <15 µg/m³ PM2.5 ca medie zilnică. Valorile măsurate au atins niveluri de ordinul sutelor, comparabile cu episoade severe de smog industrial.

Procese chimice și mecanisme de poluare

1. Descompunerea materialelor de construcție (panouri sandwich cu poliuretan):
   • La temperaturi ridicate, spuma poliuretanică eliberează izocianați, cianuri și compuși organici volatili (COV).
   • Reacții de piroliză: R−NH−COO−R′→HCN+NOx+CO+compușiaromaticiR-NH-COO-R’ → HCN + NO_x + CO + compuși aromaticiR−NH−COO−R′→HCN+NOx​+CO+compușiaromatici.
2. Amoniac lichid (NH₃, ~4 tone estimate):
   • În stare normală, amoniacul este stocat sub presiune, în lichid. Evaporarea rapidă duce la formarea de vapori toxici.
   • În prezența oxigenului și a unei surse de aprindere: 4NH3+3O2→2N2+6H2O4 NH₃ + 3 O₂ → 2 N₂ + 6 H₂O4NH3​+3O2​→2N2​+6H2​O (reacție exoterma, între 650–750 °C).
   • La temperaturi mai mari, amoniacul poate genera hidrogen (H₂) și oxizi de azot (NO, NO₂) prin reacții de descompunere: 2NH3→N2+3H22 NH₃ → N₂ + 3 H₂2NH3​→N2​+3H2​
     4NH3+5O2→4NO+6H2O4 NH₃ + 5 O₂ → 4 NO + 6 H₂O4NH3​+5O2​→4NO+6H2​O.
3. Formarea particulelor secundare:
   • NH₃ emis în atmosferă reacționează cu acizii formați din combustia incompletă (H₂SO₄, HNO₃), rezultând săruri de amoniu (NH₄NO₃, (NH₄)₂SO₄), care intră în fracția PM2.5.
   • Aceste particule fine au timp de viață atmosferic de câteva zile, ceea ce le permite transportul pe distanțe mari.

Riscuri toxicologice

• PM10 și PM2.5: particule capabile să pătrundă adânc în alveolele pulmonare, inducând inflamații sistemice și stres oxidativ.
• HCN și izocianați: inhibă transportul oxigenului la nivel celular, putând provoca intoxicații acute.
• NOₓ și sărurile de amoniu: irită mucoasele, agravează bolile respiratorii cronice și contribuie la formarea ozonului troposferic.

Durata riscurilor după stingerea incendiului

Incendiul de la Antefrig nu reprezintă doar un eveniment punctual, ci un studiu de caz pentru riscurile generate de infrastructura industrială urbană. Combinația dintre materiale de construcție sintetice și substanțe refrigerante precum amoniacul produce un cocktail toxic de poluanți gazoși și particule fine.

Este necesară:

• publicarea transparentă a datelor de monitorizare în timp real;
• adoptarea unor planuri de urgență pentru depozite cu substanțe periculoase;
• simulări de dispersie atmosferică pentru evaluarea impactului asupra sănătății populației.

1. Particulele (PM10, PM2.5)

• Rămân suspendate în atmosferă de la câteva ore la câteva zile, în funcție de condițiile meteo (vânt, ploaie, umiditate).

• În București, dacă persistă calm atmosferic și lipsă de vânt, concentrațiile pot rămâne ridicate până la 24–48 de ore după stingerea flăcărilor.

• Ploaia sau un curent de aer mai puternic accelerează dispersia.

2. Amoniacul (NH₃)

• Este foarte solubil în apă și se dispersează relativ repede în aer liber.

• Norii de vapori de amoniac, dacă au existat scăpări, se diluează în câteva ore.

• Riscul major era legat de rezervoarele sub presiune; dacă acestea nu au fost afectate, pericolul scade rapid după stingere.

3. Compuși secundari (NOₓ, săruri de amoniu, HCN etc.)

• Reacțiile secundare pot genera particule fine și gaze iritante care persistă mai mult în atmosferă decât amoniacul liber.

• Durata: 1–3 zile, în funcție de dispersie și condiții meteorologice.