| ! | Mesaj de la: cimaxcim |
| Cu accelerarea dereglarilor climatice, avem sentimentul ca de ceva timp ne aflam pe o panta care ne conduce, incet, dar sigur spre o schimbare ingrijoratoare. Mediul in jurul nostru se schimba si nu intr-un sens bun: zapezile se topesc, banchizele glaciare dispar, temperatura creste, raurile si fluviile seaca intr-un fel cum nu s-a mai vazut, apa incepe sa lipseasca si deserturile avanseaza, la fel ca si marile inundatii, furtunile de zapada, caniculele, tornadele si secetele. Ne aflam intr-un anume sens pe muchie de cutit, dar nu indraznim sa dam un nume fenomenului, de teama de a nu-l starni mai tare. Este un subiect tabu. Totusi, natura ia in deradere tabu-urile: oricine a trait furtuna franceza din anul 2000 si canicula din 2003, care a determinat in doua saptamani decesul a 35.000 de persoane in toata Europa, o stie. in 2005, Coasta de Est a Statelor Unite a fost maturata de cinci uragane succesive si unul dintre ele a ras New Orleans-ul! Pe insulele lor japonezii au numarat si ei sapte uragane, dar despre acelea nu a vorbit nimeni. Dupa scurgerea timpului necesar pentru a analiza datele receptionate, explicatiile oamenilor de stiinta au inceput sa curga, unele dupa altele, la sfarsitul lui 2006: marele responsabil pentru toate aceste drame ar fi Soarele, devenit violent atunci cand ar fi trebuit sa fie in faza sa cea mai calma. Publicul nu a vazut, daca putem spune asa, decat foc inaintea ochilor: obisnuiti sa nu-si puna problema responsabilitatii pentru dereglarea climatului, oamenii au pus aceste drame din 1999, 2000, 2003, 2005 si 2008 pe seama incalzirii globale, asa cum li s-a spus la stiri. si in timp ce aceasta incalzire globala era culpabilizata fara incetare, micul vehicul 4x4 al NASA care se afla pe suprafata lui Marte, Mars Global Surveyor, trimitea informatii indicand ca nivelul apelor inghetate aflate la polii lui Marte a scazut cu aproape 3 metri in timpul unui an martian, adica aproape doi ani pentru noi. Informatie extraordinara, trecuta cu totul cu vederea: deci Pamantul nu este singurul care se incalzeste. Marte de asemenea. in ce priveste planeta Neptun si lunile sale, distantate cu 4,5 de miliarde de kilometri fata de soare, este chiar mai rau: incepand cu 1989, s-a inregistrat o crestere cu 5% a temperaturii suprafetei lui Triton, un fenomen de incalzire neasteptat pentru aceasta planeta atat de indepartata de Soare. Referitor la Pluto, desi este planeta cea mai indepartata de Soare, pentru ea a inceput un veritabil infern, sub forma unei canicule accelerate. Echipa profesorului James Elliot a stabilit cu certitudine ca pe o perioada de 14 ani, planeta Pluto s-a incalzit, temperatura sa multiplicandu- se de 3 ori. Aceasta informatie precisa a reprezentat o surpriza totala pentru oamenii de stiinta, care nu prevazusera o asemenea transformare. Asadar poluarea de pe Pamant nu este singura responsabila pentru incalzirea globala, exista un alt fenomen, mult mai grav, de vreme ce intreg sistemul solar s-a incalzit. Cine si-ar fi inchipuit un asemenea lucru? in niciun caz oamenii de stiinta, care se prefac mereu ca stiu tot si care descopera mereu, cu gura cascata, lucruri la care nu s-au gandit inainte, grabindu-se apoi sa prezinte lumii noile lor mari descoperiri. Totusi, satelitii nu au fotografiat uzine Michelin pe Marte sau mine de carbon sovietice in activitate pe Neptun si cu atat mai putin pe Pluto… Dar mass-media repeta in fiecare zi ca gazele cu efect de sera sunt responsabile pentru tot. Acest lucru trebuie insa verificat!
Un lucru este sigur, savantii tatoneaza mereu. Descriind lucrurile cu o imagine plastica, putem spune ca, daca toate planetele se incalzesc, mai ales cele mai indepartate de Soare, este ca si cum un sui generis radiator gigantic ar zbura chiar in acest moment prin vidul intersideral. si cand te gandesti ca noi credeam cu totii ca Arthur Clarke nu a scris decat science-fiction cu „Saga 2001“ si cu „2011, Odiseea spatiala“, in care un al doilea Soare venea din strafundurile spatiului pentru a se instala in sistemul nostru solar! in orice caz, aceasta incalzire globala a vidului spatial are implicatii pentru noi si primele studii previzionale nu sunt deloc optimiste. Mai rau: ele sunt pur si simplu apocaliptice, ca si cum oamenii de stiinta, desi mult timp au fost sceptici, ne-ar vorbi si ei de vremurile din urma, cel putin in sensul meteorologic al termenului. Revista Futura-Sciences, comentand un articol ar revistei Nature, a subliniat de asemenea aceasta problema a incalzirii inexplicabile: „Profesorul Lauri Fenton, de la Centrul de cercetari Ames de la NASA spune clar: planeta Marte, sau mai degraba atmosfera sa, este de asemenea in plina faza de incalzire climatica, din motive destul de apropiate de acelea pe care le traieste in prezent Pamantul. Conform acestui studiu, realizat in colaborare cu US Geological Survey, temperaturile medii ale suprafetei planetei rosii cresc de patru ori mai rapid decat pe Pamant. Cercetatorii estimeaza ca temperatura suprafetei martiene ar fi crescut cu 0,65° intre anii 70 si anii 90, adica de la aterizarea sondelor americane Viking si de la primele date precis masurate. (…) Temperatura solului creste in continuare, topirea ghetii se accelereaza, si tot asa.“ Legat de acestea, putem face referire la profetiile Fecioarei Maria: iata ce au spus in esenta fetitele referitor la manifestarea unui semn ceresc pe care intreaga umanitate va putea sa il vada, reproducand o afirmatie a Sfintei Fecioare din 1962, facuta la Garabandal, in Spania: „La un moment dat, niciun motor si nicio masina nu va mai functiona. Un val teribil de caldura va lovi Pamantul si oamenii vor incepe sa sufere de sete. Ei vor cauta disperati apa, dar ea se va evapora din cauza caldurii. Oamenilor le va fi intr-atat de sete, incat vor cauta sa se ucida unii pe altii, insa multi se vor prabusi la pamant fara vlaga.“ https://www.youtube.com/watch?v=dGPKTtt05wc Ceea ce se petrece in acest moment pe Marte, Neptun si Pluto se potriveste destul de bine cu acest tablou. Iar daca toate planetele sistemului nostru solar se incalzesc, aceasta inseamna ca si Soarele se incalzeste, chiar daca acest lucru nu este vizibil cu ochiul liber. Hiperactivitatea solara a determinat trimiterea unui mare numar de sateliti specializati pentru a supraveghea Soarele de foarte aproape. Satelitii Soho, Ulise, Stereo Observatory care trimit imagini stereoscopice, Solar-B, Solar Dynamics Observatory sunt toti atintiti catre Soare, deoarece, de ceva vreme, acesta ii ingrijoreaza pe toti.
Daca cei mai buni oameni de stiinta ai planetei sunt incapabili sa ne explice aceasta incalzire a spatiului, sa vedem de ce aceasta aparitia Fecioarei de la Fatima a avut in centrul ei Soarele. Acest veritabil fenomen supranatural, departe de a fi nesemnificativ, asa cum cred scepticii, este plin de invataminte.. Cand a aparut la Fatima, Fecioara a facut ca Soarele sa se intunece, ca si cum ar fi vrut sa ne avertizeze ca Soarele sau spatiul, la un moment dat, ne vor face probleme. Era in 1917. Dar abia in 2007, comunitatea heliologilor a inceput sa traga semnale de alarma, prevenindu-ne ca 2011 si mai ales 2012 vor fi ani in mod deosebit nefavorabili din cauza violentei activitati solare ce va aparea. in acest sens, chiar daca dintr-o perspectiva profana, heliologii li se alatura preotilor din vechile civilizatii centro-americane, care supravegheau Soarele in permanenta, preocupati ca Soarele ar putea sa se manieze. Daca ei isi inchipuiau ca oferindu-i sacrificii umane, Soarele se va indura, potentatii zilelor noastre se multumesc sa sacrifice miliarde de euro pe masa Agentiei Spatiale Europene si sa intretina alti „mari preoti“ (care, de data aceasta, sunt privilegiati pentru ca, fiind functionari internationali, nu platesc impozite) pentru a ne prezice ceea ce se va petrece in continuare. Sa ne punem totusi intrebarea in termeni clari: se poate Soarele misca intr-un mod cu totul neobisnuit? Sau, poate, planeta noastra se poate misca in asa fel incat sa dea impresia ca Soarele este acela care se prabuseste? Astrofizicienii sunt in aceasta directie categorici: daca Pamantul poate oscila pe axa sa, fapt care s-a produs de multe ori in trecut, Soarele, a priori, nu se misca. Singurul lucru de care ne putem teme sunt brustele sale eruptii, mult mai violente de un timp incoace decat acelea cu care suntem obisnuiti. De exemplu, noi am scapat cu foarte putin timp in urma, ca prin miracol, de o Apocalipsa care putea fi cauzata de o eruptie solara masiva. Oamenii de stiinta au clasat exploziile solare in trei categorii: 1) exploziile C sunt cele mai mici, fiind eruptii standard care nu au deloc influenta sau au doar o mica incidenta asupra Pamantului; 2) exploziile M sunt eruptii medii si antreneaza perturbatii ale tuturor comunicatiilor radio, dar aceasta se petrece doar la nivelul polilor; 3) exploziile X sunt cele mai violente si declanseaza intreruperea aproape a tuturor comunicatiilor radio de pe Pamant. Astfel, mai multe milioane de utilizatori de telefoane mobile si de sisteme de ghidare au suportat consecintele pe 2 aprilie 2001, cand toate retelele de satelit care realizau sute de milioane de legaturi telefonice au facut pana simultan.
Asadar, am fost foarte aproape de un fel de „sfarsit al lumii“ in maniera lui Orson Welles, deoarece aceasta ar fi declansat cea mai mare panica din toate timpurile. inchipuiti-va ce lovitura pentru „lumea civilizata“: sa nu mai fie electricitate, sa nu mai functioneze telefoanele, televiziunile, radioul, sau distribuitoarele automate de benzina! O situatie de genul acesta poate face ca, printr-o simpla furtuna solara, sa ajungem sa traim ca inaintasii nostri din secolul al XII-lea. Iar oamenii de stiinta nu stiu sa explice de ce, dar Soarele a mai cunoscut explozii fenomenale in octombrie si in noiembrie 2003, nemaiintalnite de la inceputul monitorizarii precise a activitatii sale, adica de 400 de ani incoace. Sa fie aceasta o problema venita din cer? Da, mai ales daca tinem seama de avertismentele Fecioarei („focul va cobori din cer si va distruge o mare parte a omenirii, necrutand pe nimeni; supravietuitorii vor fi atat de inspaimantati, incat ii vor invidia pe morti“) si de o solida traditie biblica, datorata profetului Isaiia din „Vechiul Testament“, si bineinteles lui Ioan si „Apocalipsei“ sale, in care este descrisa „femeia invesmantata in Soare“. Teologii, asemenea paleoastronomilor care analizeaza aceste texte, pun accent pe aspecte de ordin celest. Legat de aceasta, departamentul de astronomie al Universitatii din Cardiff a facut cunoscut faptul ca Pamantul nostru avea multe sanse sa intre in coliziune cu o cometa… invizibila. Da, ati citit bine.. Profesorul Chandra Wickramasinghe si profesorul Bill Napier au explicat ca anumite comete sunt pur si simplu invizibile pentru telescoapele actuale. Vestea a trecut neobservata. Oare Bill Napier, autorul prea putin inocentei carti „Ierni cosmice“, incearca sa ne spuna ceva? Este motivul pentru care acest pasaj din profetul Isaia poate fi citit in doua moduri diferite: „Ele vin dintr-un tinut departat, de la capatul cerului; vine Domnul si uneltele maniei Lui, ca sa nimiceasca tot pamantul. Strigati, ca aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel totputernic. [...] Iata ziua Domnului, ea vine apriga, manioasa si intaratata la manie ca sa pustiiasca pamantul si sa starpeasca pe pacatosi de pe el. Luceferii de pe cer si gramezile de stele nu-si vor mai da lumina lor; Soarele se va intuneca in rasaritul lui si Luna nu va mai straluci. [...] Pentru aceasta voi prabusi cerurile; si Pamantul se va clatina din locul lui, din pricina maniei Domnului Savaot, in ziua iutimii maniei Lui.“ (Isaia 13, 5-13) Este mai mult decat adevarat ca savantii nu pot observa azi intregul spatiu. Daca un corp ceresc ar ajunge la noi din zone neacoperite (95%) de telescoape, cel mai devreme l-am vedea cu 3 sau 4 zile inainte, fara sa mai vorbim de cometele invizibile. si se pare ca Vaticanul, probabil presupunand ceva, a hotarat ca in 1980 sa construiasca nimic altceva decat.... un imens observator astronomic, Mount Graham International Observatory, instalat pe varful unui munte in desertul din Arizona, avand doua telescoape gigantice indreptate spre cer. Doar aspectul urmator ar trebui sa ne mire si ne puna pe ganduri: o „putere straina“ precum Vaticanul a primit toate permisiunile guvernului american pentru a instala un observator gigantic plin de dispozitive electronice pe suprafata sa! Incredibil. Totusi, Vaticanul a obtinut toate permisiunile, si aceasta in ciuda protestelor si a opozitiei vehemente a indienilor locali, al caror munte sacru a fost violat… Conducerea Observatorului Mount Graham a fost incredintata calugarului astrofizician Guy Consomagno, licentiat la MIT, si preotului iezuit George Coyne, licentiat la Georgetown University. Un alt detaliu: Vaticanul isi rezerva 60% din timpul de utilizare, lasand cele 40% ramase Universitatii din Arizona. Cele doua telescoape inaugurate in 1993, Vatican Advanced Technology si Heinrich Hertz, nu au fost suficiente. in 2004, Sfantul Scaun a cumparat un al treilea, mai perfectionat, Large Binocular Telescope, un „monstru“ care va fi cu totul operational candva in 2009. Acestea nu se prea potrivesc cu preotia si chiar mai putin cu misiunea Bisericii, chiar daca din punct de vedere istoric castelul Gandolfo, resedinta Papala de vara, a avut intotdeauna un mic centru astronomic pe acoperisul sau. Aflam, asadar, ca o institutie religioasa, care patroneaza niste fiinte ce si-au asumat un legamant de saracie, finanteaza in mod discret, cu zeci de milioane de euro, o universitate specializata in mecanica fluidelor, in colaborare cu EADS (Eoropean Aeronautic Defence and Space Company). Total ilogic.
Capital pentru Vatican! in mod clar, Roma asteapta ca ceva sa vina din cer (si in mod clar, nu este vorba despre intoarcerea lui Hristos), caci niciun alt motiv nu ar putea explica aceste cheltuieli considerabile din partea unui Sfant Scaun cunoscut mai mult pentru spiritul sau iezuit si econom. Cert este ca pentru asa ceva, micile colecte din biserici nu mai sunt suficiente. Langa cutia milei ar trebui sa se mai puna o cutie pe care sa scrie: „Pentru noul telescop de mare capacitate“. in schimb, daca se iau in seama diferitele revelatii ale Fecioarei din secolul al XX-lea, cum ar fi de exemplu acelea din 1962 de la Garabandal, utilitatea acestui observator incepe sa se contureze: „Se vor vedea pe cer doua astre care se vor ciocni intr-un vacarm inspaimantator si va fi multa lumina, dar ele nu vor cadea. Umanitatea va fi ingrozita.“ Aceasta dovedeste cel putin un lucru, acela ca Vaticanul ia foarte in serios cerul, pana intr-acolo incat sa cheltuiasca zeci de milioane de dolari pentru a-l supraveghea. Atunci, de vreme ce Soarele si spatiul sunt in centrul tulburarilor din secolul XXI, ne vom apleca asupra faimosului „Miracol al Soarelui“, care, la aproape un secol de la fapte, preocupa mereu spiritele: nu mai putin de trei filme moderne si aproape o suta de documentare au fost facute despre ceea ce s-a petrecut la Fatima!
|
Poluarea de pe Pamant nu este singura responsabila pentru incalzirea globala
-
cimaxcim
- Administratorul site-ului
- Mesaje: 753
- Membru din: 09 Dec 2019, 05:01
- Localitate: Braila
- Contact:
Poluarea de pe Pamant nu este singura responsabila pentru incalzirea globala
- Fişiere ataşate
-
Prostul e persoana care face de 2 ori aceeasi greseala sperand sa obtina rezultate diferite!