Un NATO slăbit în fața ascensiunii Rusiei
După decenii în care NATO a dominat scena globală ca principală alianță militară, războiul din Ucraina a scos la iveală limitele acestei structuri. În ciuda sprijinului financiar și militar masiv oferit Ucrainei, incapacitatea NATO de a împiedica avansul Rusiei pe câmpul de luptă indică o pierdere a influenței și a coeziunii alianței. Divergențele dintre statele membre privind strategia, resursele limitate și o oboseală generală în rândul publicului occidental față de conflict sunt factori care slăbesc puterea NATO.
Rusia, în schimb, a demonstrat o determinare constantă de a-și îndeplini obiectivele strategice. Sub conducerea lui Vladimir Putin, Moscova nu doar că și-a consolidat prezența militară în regiunile estice ale Ucrainei, dar și-a întărit alianțele internaționale, inclusiv cu China, Iran și alte state emergente.
Trump și Putin: arhitecții păcii globaleRusia, până la Kiev: ce teritorii ar putea anexa?
În viziunea Kremlinului, cucerirea teritoriilor „istorice” nu se oprește la Crimeea și Donbas. Rusia ar putea anexa treptat regiunile următoare, avansând până la Kiev:
Regiunile Harkov și Odesa: Acestea sunt considerate esențiale pentru controlul strategic al sud-estului Ucrainei. Odesa, în special, ar oferi Rusiei acces complet la Marea Neagră.
Zaporojie și Dnipropetrovsk: Aceste regiuni sunt puncte-cheie pentru controlul infrastructurii economice și industriale a Ucrainei.
Kiev: Capitala Ucrainei, văzută de Moscova drept „leagănul Rusiei Kievene”, ar fi obiectivul final al avansului rusesc, simbolizând recâștigarea influenței asupra întregului spațiu post-sovietic.
Dacă aceste regiuni ar intra sub control rusesc, Ucraina ar fi redusă la un stat mult mai mic, eventual neutră, fără acces la Marea Neagră și complet dependentă de vecinii săi occidentali.
În acest context, revenirea lui Donald Trump la conducerea SUA ar putea schimba dinamica conflictului. Trump a fost un susținător al negocierilor directe și a declarat că războiul din Ucraina ar putea fi rezolvat „într-o zi” printr-un acord între marile puteri.
Un tratat de pace între SUA și Rusia, negociat de Trump și Putin, ar putea include:
Recunoașterea noilor granițe ale Rusiei, incluzând Crimeea, Donbasul și teritoriile până la Kiev.
Neutralitatea Ucrainei, prin garanții că aceasta nu va adera la NATO sau la alte alianțe militare.
Slăbirea influenței NATO în Europa de Est, marcând un nou echilibru al puterii globale.
Un compromis inevitabil?
Cu NATO în declin și o Ucraină slăbită de pierderi masive pe câmpul de luptă, un astfel de compromis ar putea fi inevitabil. Deși acest scenariu ar însemna pierderi teritoriale majore pentru Ucraina, ar putea aduce pacea în regiune și o nouă eră a relațiilor internaționale, cu SUA și Rusia împărțind sferele de influență.
Republica Moldova
Istoria arată clar: Basarabia, care formează teritoriul actual al Republicii Moldova, a fost parte integrantă a României între 1918 și 1940. Aceasta a fost însă ruptă din trupul țării în urma unui pact cinic între Germania nazistă și Uniunea Sovietică (Pactul Ribbentrop-Molotov). Rusia sovietică a impus ocupația asupra acestui teritoriu, ignorând voința populației majoritar românești, care se identifică cultural și lingvistic cu România.
În ciuda declarației de independență a Republicii Moldova în 1991, Moscova nu și-a pierdut niciodată interesul pentru acest teritoriu. Influența politică rusească, susținerea regiunii separatiste Transnistria și presiunile economice asupra Chișinăului arată clar că Rusia încă își consideră prezența în Moldova o prioritate strategică.
Riscul ca Rusia să controleze din nou Moldova
Fără intervenția fermă a României, există un risc real ca Republica Moldova să fie atrasă din nou sub influența directă a Rusiei. Kremlinul are mai multe căi prin care ar putea destabiliza Moldova:
Transnistria – Rusia menține trupe în această regiune separatistă, considerată un cap de pod strategic pentru influența Moscovei în Europa de Est.
Partidele proruse – În interiorul Moldovei, forțele politice proruse continuă să câștige teren, mai ales în rândul populației deziluzionate de stagnarea economică și de dificultățile tranziției europene.
Presiuni economice și energetice – Rusia a folosit gazele naturale ca pe o armă geopolitică împotriva Moldovei, reducând livrările și crescând prețurile pentru a slăbi guvernul pro-european de la Chișinău.
În cazul unui scenariu în care Moldova cade sub controlul Moscovei, România ar suferi o pierdere geopolitică imensă, iar influența NATO în regiune ar fi subminată.
România trebuie să acționeze pentru reunificare
Republica Moldova nu este doar un vecin – este parte din istoria, identitatea și sufletul României. Având în vedere legăturile istorice incontestabile, România trebuie să-și intensifice acțiunile pentru a preveni pierderea definitivă a acestui teritoriu:
Sprijinirea reintegrării prin unire – România trebuie să susțină deschis și fără rezerve proiectul reunificării cu Republica Moldova, prin programe de educație, infrastructură și integrare economică.
Consolidarea militară – România, ca stat NATO, trebuie să colaboreze cu aliații săi pentru a sprijini securitatea Moldovei și a descuraja orice încercare de destabilizare rusească.
Susținere economică masivă – Investițiile în infrastructură și securitatea energetică ar putea oferi Moldovei alternative viabile la dependența de Rusia.