Ion Iliescu a murit – sfârșitul unei epoci controversate
Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a decedat astăzi, la vârsta de 95 de ani
► Un simbol al tranziției... sau al continuității comuniste?
Ion Iliescu a fost o figură centrală a României post-decembriste. A condus țara în momente-cheie, dar rămâne una dintre cele mai controversate personalități politice din istoria recentă. Deși s-a prezentat ca salvatorul de după 1989, mulți îl acuză că a frânat democrația și a perpetuat structurile comuniste sub o formă rebranduită.
► Critici majore asupra moștenirii lui Ion Iliescu:
- Privatizări frauduloase și dezastrul economic al anilor ’90 – Sub conducerea sa, România a pierdut mii de întreprinderi și combinate, multe dintre ele vândute pe nimic, în favoarea clientelei de partid.
- Mineriadele – Chemarea minerilor la București pentru a reprima proteste pașnice rămâne una dintre cele mai rușinoase pagini ale democrației românești. Studenți și civili bătuți în plină stradă, cu binecuvântarea lui Iliescu.
- Stagnarea reformelor democratice și economice – În locul unei tranziții rapide și eficiente, România a fost ținută în loc, condusă de un sistem „original”, corupt și ineficient.
- Continuarea influenței fostei Securități – Regimul Iliescu a permis reciclarea vechii elite comuniste, securiste și birocratice în noile structuri democratice.
- Discurs dublu și manipulare mediatică – Deși promova „democrația”, în fapt a cultivat o cultură politică bazată pe obediență, propagandă și cultul personalității FSN-iste.
► Moartea unui om, sfârșitul unei epoci?
Ion Iliescu nu va fi uitat. Însă pentru milioane de români, numele său rămâne sinonim cu tranziția greoaie, cu mineriadele, cu economia distrusă și cu rănile încă nevindecate ale Revoluției din ’89.
„A murit omul, dar umbrele trecutului său vor rămâne mult timp în societatea românească.”
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
[size=12pt]Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a decedat astăzi, punând capăt unei vieți marcate de putere, controverse și traume naționale. Iliescu nu a fost doar un politician – a fost un simbol al unei epoci care a refuzat să moară odată cu Ceaușescu.[/size]
► Iliescu – mai mult decât un lider, un sistem
Deși s-a prezentat ca “omul care a adus democrația”, Iliescu a întreținut de fapt o pseudo-democrație cleptocratică, în care vechile structuri comuniste au fost reciclate în costume de democrați. El nu a închis doar fabrici – a deschis poarta spre 30 de ani de tranziție haotică, compromisă și dureros de lentă.
► Critici esențiale la adresa moștenirii Iliescu:
- Tolerarea și protejarea nomenclaturii și a Securității – În loc să judece crimele comunismului, Iliescu a integrat foștii activiști și securiști în noul stat “democratic”. Justiția de tranziție a fost blocată încă de la rădăcină.
- Demolarea educației și culturii civice – Anii ‘90 au fost o perioadă în care educația a fost neglijată sistematic. Sub guvernările girate de Iliescu, profesorii au fost umiliți, iar tinerii lipsiți de orizont. România post-Iliescu a produs mai multe generații de apatici decât de cetățeni.
- Politica “muncii de jos” – încurajarea mediocrității – Regimul Iliescu a promovat oameni fără valoare, dar loiali politic. A fost instaurată o cultură a imposturii, în care pilele, dosarele și relațiile contau mai mult decât competența.
- Sabotarea elitei reale – Intelectualii, dizidenții autentici și liderii Revoluției (ex. Timișoara, Cluj, Sibiu) au fost marginalizați, batjocoriți sau chiar arestați. S-a impus narațiunea FSN-ului ca “adevărata Revoluție”.
- Izolarea internațională a României în anii cruciali – În timp ce țări ca Polonia, Cehia sau Ungaria avansau spre NATO și UE, România era blocată de lipsa reformelor și reputația de “fostă dictatură cu față umană”. Iliescu a întârziat parcursul occidental cu aproape un deceniu.
- Trădarea idealurilor din Decembrie ‘89 – Cei care au murit la Revoluție visau o Românie liberă, dreaptă, occidentală. Dar FSN-ul condus de Iliescu a confiscat Revoluția și a folosit-o ca pretext pentru a păstra puterea.
► Cuvinte mari, fapte mici:
“Democrație originală”, “pluralism politic controlat”, “tranziție cu specific național” – toate au fost lozinci care au acoperit o realitate: România a fost ținută în loc de o clică post-comunistă care s-a dat drept salvatoare.”
► Moștenirea lui Ion Iliescu: între rușine istorică și uitare selectivă
Pe hârtie, a fost președintele “Revoluției”. În fapt, a fost arhitectul unei **Românii blocate**, cu o clasă politică viciată din temelii.
