Unirea Principatelor Române: Fundamentul României Moderne Data Istorică: 24 ianuarie 1859
Scris: 24 Ian 2025, 05:27
La 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859, cunoscută și sub denumirea de „Mica Unire.” Acest eveniment istoric, realizat sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, marchează primul pas în crearea statului unitar român modern.
Contextul Istoric
Unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, a început practic în anul 1848, odată cu realizarea uniunii vamale sub domniile lui Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu. Contextul internațional, inclusiv Războiul Crimeii (1853-1856) și Conferința de la Paris din 1858, a favorizat unirea celor două state. Convenția de la Paris a stabilit norme fundamentale pentru situația politico-juridică a Principatelor și a introdus principiul separației puterilor. Deși au existat și voci împotriva unirii, mai ales în Moldova, populația a demonstrat dorința de unire prin adunările ad-hoc din 1857 și 1858.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă l-a ales în unanimitate pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor. În Țara Românească, unde alegerile s-au ținut pe 24 ianuarie, Vasile Boerescu a propus candidatura lui Cuza, care a fost votată în unanimitate. Acest act a stârnit mânia Porții Otomane și a Austriei, dar unirea a fost recunoscută ulterior de marile puteri.
Reformele lui Cuza
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși relativ scurtă (1859-1866), a reprezentat o perioadă de maximă dezvoltare pentru România modernă. Prin recunoașterea unirii depline, crearea primului Parlament unic și a primului guvern unitar al României, precum și prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară și a învățământului – Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a țării.
Unirea celor două principate, Moldova și Țara Românească, a început practic în anul 1848, odată cu realizarea uniunii vamale sub domniile lui Mihail Sturdza și Gheorghe Bibescu. Contextul internațional, inclusiv Războiul Crimeii (1853-1856) și Conferința de la Paris din 1858, a favorizat unirea celor două state. Convenția de la Paris a stabilit norme fundamentale pentru situația politico-juridică a Principatelor și a introdus principiul separației puterilor. Deși au existat și voci împotriva unirii, mai ales în Moldova, populația a demonstrat dorința de unire prin adunările ad-hoc din 1857 și 1858.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza
La 5 ianuarie 1859, în Moldova, Adunarea electivă l-a ales în unanimitate pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor. În Țara Românească, unde alegerile s-au ținut pe 24 ianuarie, Vasile Boerescu a propus candidatura lui Cuza, care a fost votată în unanimitate. Acest act a stârnit mânia Porții Otomane și a Austriei, dar unirea a fost recunoscută ulterior de marile puteri.
Reformele lui Cuza
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși relativ scurtă (1859-1866), a reprezentat o perioadă de maximă dezvoltare pentru România modernă. Prin recunoașterea unirii depline, crearea primului Parlament unic și a primului guvern unitar al României, precum și prin reformele sale – adoptarea primei Constituții românești, reforma electorală, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrară și a învățământului – Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a țării.