Remus Pricopie și Vulpea Șmecherie
Remus Pricopie, bietul băiat,
De la o vulpe-a supt neîncetat.
Nu lapte, nu miere, nici vreo esență,
Ci doar din școala de "influență".
Vulpea-l privea, rânjea șiret,
Îi șoptea blând: „Mai trage încet!
Căci eu te învăț cum să te descurci,
Să stai la masă cu lupii cei dulci.”
Cu blana roșcată, cu coada stufoasă,
Vulpea l-a dus prin lumea aleasă,
Prin ministere, prin catedre-nalte,
Prin promisiuni cam deșarte.
Și sugea Remus, visând la glorie,
Dar vulpea știa… era doar istorie.
Căci cine se crede mare și tare,
Ajunge, ca mielul, doar de mâncare.